– Dă-mi, mândruțo, gura ta!
– N-o dau!
– C-am să-ți dau inima mea.
– N-o dau, bade!
– Ba mi-o dai!
– N-o dau!
Gura mea e fermecată,
Nu se lasă sărutată.
– Dă-mi, mândruțo, ochii tăi!
– Nu-i dau!
– Că-ți dau florile din văi!
– Nu-i dau, bade!
– Ba mi-i dai!
– Nu-i dau!
Ochii mei sunt verzi ca iarba,
Nu te mai uita degeaba.
– Dă-mi, mândruțo, mijlocelul!
– Nu-l dau!
– C-am să-ți dau tot suflețelul!
– Nu-l dau, bade!
– Ba mi-l dai!
– Nu-l dau!
Mijlocelul de mi-l strângi
Mi-e tare să nu mi-l frângi.
– Mândrulițo, știi ce-aș vrea?
– Nu știu!
– Vreau să fii mireasa mea!
– Nu vreau, bade!
– Ba ai vrea!
– Nu vreau!
Dacă vrei să-ți fiu mireasă
Hai și cere-mă de-acasă!
Sensul versurilor
O fată respinge avansurile unui băiat într-un mod jucăuș și ironic. Ea refuză să-i ofere gura, ochii sau mijlocelul, dar îl provoacă să o ceară de soție în mod tradițional.