– Azi e nor, mâine-i senin,
Toți militărașii vin,
Numai pe neicuț-al meu
Nu-l aduce Dumnezeu.
Să-l mai văd trecând o dată
Pe la mine pe la poartă
Cu pălărioara roată
Și cu floarea-n partea dreaptă.
– Dar-ar Dumnezeu o dată
Să facă fetele-armată,
Să le fiu eu comandant,
Pe toate să le comand.
Și la stânga, și la dreapta,
Să vadă cum e armata,
Și la stânga, și culcat,
Să vadă cum e soldat.
– E ușor din gură-a spune.
– Să fii militar pe lume,
Ordinul să-l execuți
Ori pe mândra s-o săruți.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul față de un bărbat drag, probabil plecat în armată. Versurile alternează între așteptarea reîntoarcerii lui și o viziune umoristică despre o armată formată din fete, condusă de cel care cântă.