Eu prin țară-am colindat,
Dar de părinți n-am uitat
Și cânt tot cu-nflăcărare
Căci dorul de ei e mare,
Nu-i mai văd seara-n pridvor
La lumina stelelor
Cu bucatele pe masă
Așteptând să vin acasă.
Pe mama n-o uit nicicând
Că ea m-a-nvățat să cânt,
Ea m-a-nvățat cântecul
Să-mi mai alin sufletul,
Și de când m-a învățat
Eu întruna am cântat,
Eu întruna am cântat,
Pe măicuța n-am uitat.
Dragă mamă, dragă tată,
Vă promit că viață-ntreagă
Vă port chipul vostru-n gând
Ca și cântecul ce-l cânt,
Chipul vostru luminos
Ca și cântecul frumos,
Ca și cântecul frumos
Și glasul vostru duios.
Refren:
Dorul meu e foarte mare
Și-mi arde inima tare,
Mi-o arde și mi-o topește,
Dar dorul nu se oprește,
Inima-mi arde ca piatra
Mi-e dor de mama și tata,
Inima-mi arde ca para
Cum arde nisipul vara.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al interpretului pentru părinții săi și amintirile legate de copilărie. Cântecul este un omagiu adus mamei, cea care l-a învățat să cânte, și o promisiune de a-și purta mereu părinții în gând.