Doamne, câtă supărare
De nu văd să merg pe cale,
N-am iubit ca fiecare,
Am iubit rază de soare,
Dimineața strălucea
Mângâia inima mea.
De ce, soartă, ești haină
De nu-mi lași inima bună?
Fiindcă raza mea de soare
La mine nu mai apare,
În alt loc ea strălucește,
Pe mine mă ocolește.
De ce port eu vina mare
Că n-am iubit un soare,
Numai o rază-am iubit,
Dar acum m-a părăsit
Și plânge inima mea
Fără ea nu poate sta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de pierderea unei iubiri. Naratorul se simte abandonat și copleșit de tristețe, incapabil să se împace cu absența persoanei iubite, comparată cu o rază de soare.