Din depărtare gândul meu
Zboară chemându-te mereu,
Mi-e dor să-ți mai văd fața ta,
O, mama mea, o, mama mea,
Și părul tău alb ca de nea,
O, mama mea, o, mama mea!
Căci glasul tău fermecător
Și lin ca șoapta de izvor
Ți-l port, măicuța mea, în gând,
O, mama mea, o, mama mea,
Și niciodată n-am să-l uit,
O, mama mea, o, mama mea!
Stând lângă leagăn mă priveai,
Zile și nopți mă privegheai
Cu glasul dulce mă adormeai,
O, mama mea, o, mama mea,
Ca mama scumpă nu-i nimenea,
O, mama mea, o, mama mea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și recunoștința față de mamă. Naratorul își amintește cu drag de momentele din copilărie și de grija maternă, subliniind importanța mamei în viața sa.