Foaie verde mătăsoasă,
Câte leaturi au plecat
De niciunul n-am oftat,
De niciunul n-am oftat,
Dar acum ce mă fac eu
Că pleacă și neic-al meu.
Rămân, neicuță, plângând,
Tot cu grija ta în gând,
Ia cu tine-o margaretă
Ca să ți-o pui la bonetă,
Mai ia și-o fotografie,
Dorul meu în gând să-ți fie.
Colo-n vale pe câmpie
Șade-un colonel și scrie,
El nu scrie o scrisoare,
Scrie foi de-ncorporare,
Scrie cu cerneală-albastră
Pentru despărțirea noastră.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă tristețea și dorul unei fete al cărei iubit este înrolat în armată. Ea îi cere să ia cu el o margaretă și o fotografie, simboluri ale iubirii și amintirii ei, în timp ce un colonel scrie ordinele de încorporare, pecetluind despărțirea lor.