Câte griji are o mamă,
Câte doruri o doboară,
Câte nopți le face zile
Să-și vadă copiii bine?!
Și când vine toamna vieții
Fetele ca și băieții
Se împrăștie prin lume,
Mama singură rămâne.
Tu ești, mamă, cel mai mare
Între frați și surioare,
Dar ești, mamă, prea departe
Și de dor inima-mi arde,
Îți scriu, fiule, cu dor
Poate eu ca mâine mor
Și te rog cu inima
Să-mi răspunzi cu mâna ta.
Astăzi toți v-ați răspândit,
Mie părul mi-a albit
Așteptând din depărtare
Să primesc câte-o scrisoare,
Bate vântul dintr-o parte
Eu nu primesc nicio carte,
Bate vântul parc-ar plânge
Dorul iarăși mă ajunge,
Inima-mi arde ca para
Cum arde nisipul vara,
Inima-mi arde ca focul
De dor nu-mi mai găsesc locul.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea unei mame care simte dorul copiilor plecați de acasă și singurătatea îmbătrânirii. Ea își exprimă dragostea și dorința de a primi vești de la ei, simțind că timpul trece și că se apropie de sfârșit.