Câte flori mi-ați dat voi mie, lume
Nu pot crește pe câmpie, lume
Vă dau și eu cântecul
O dată cu sufletul, mai lume,
Vă mai dau doi bobocei
Să vă mai cânte și ei, mai lume.
Oamenilor pentru mine, lume
Ați fost tot ce am pe lume, lume
De prin munți, de prin vălcele
V-am dat cântecele mele, lume,
Am cântat doine străbune
Și dorul mamei bătrâne, lume.
Nu știu cât voi mai trăi, lume
Ca să vă pot mulțumi, lume
Nu cresc flori în satul meu
Câte-aș vrea să vă dau eu, mai lume,
Dar câte zile-oi avea
Vă dau flori cu gura mea, mai lume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința profundă a interpretului față de oameni. El oferă cântecele sale ca ofrandă, deoarece nu are altceva mai prețios de dăruit. Promite să continue să dăruiască cântece atâta timp cât va trăi.