Irina Loghin – Cântecele Vieții Mele

Cântecul 1.
Dati-mi voie-n asta seară
C-am venit să vă cânt iară,
C-am venit să vă cânt iară.
Și-am venit cu doruri multe
De la Vălenii de Munte
Tocmai de la Viforoata
Să vă cânt cu inimioara.
Din meleaguri prahovene,
V-aduc cântecele mele
Și vă cânt cu sufletul
Căci voi mi-ați dat cântecul.
Lume bună, lume dragă
Ia ascultă-mă ce-ți spun
Eu sunt tot Irina voastră
Iar voi tot ce am mai bun.
Domnul m-a adus pe lume,
Și tot El mă va lua,
Dar cât am să fiu cu tine
Eu cu drag îți voi cânta, mai
Cântecele vieții mele,
Vreau să v-amintesc de ele.

Cântecul 2.
Mama, mama, ce-ai crezut,
Când pe lume m-ai născut, of of
Că-n loc să-mi dai scutecul
Mi-ai dat, mama, cântecul, of of.
Și într-o zi de sărbătoare
Să-ntinzi, mama, masa mare, la la la la lai la
Când o zăngăni fântâna
Să știi c-a sosit Irina, la la la la lai la.

Cântecul 3.
De ce, mama, de ce, tata
M-ați iertat de prima dată
M-ați iertat și m-ați iubit
Și eu iarăși am greșit
Bună, măicuță, dragă, tăicuță, bine n-ați făcut.
Mult putea să-mi folosească
Doar o palmă părintească
Bună, măicuță, dragă, tăicuță, rău v-am necăjit.

Cântecul 4.
Fetelor, mă ascultați, mai
De mici nu vă măritați, mai
Cele ce n-au ascultat, mai
Numai de necaz au dat, mai fetelor.
Degeaba s-au pocăit, mai
Ce-au pierdut n-au mai găsit, mai fetelor.

Cântecul 5.
Nicio boală nu-i mai grea, neică al meu
Ca dorul și dragostea, mai (x2).
Fie frunză de-ar pica, neiculiță neică
Îl iubesc pe neicuța, neiculiță neică
Fie frunza să pălească,
Și neica să mă iubească.

Cântecul 6.
Bradului la munte-i place,
Și nu la loc șes,
Precum omului îi plac,
Mândre din ales.
Norocul m-a părăsit,
Dragostea mi s-a sfârșit,
Cum să fac ca să te uit, neice de demult.
Degeaba mai răsare luna
Pentru mine e tot una
Cine mi-a fost mie drag
Nu mai vine-n prag.

Cântecul 7.
Întoarce-te, bade-n sat
A doina, doina, doina
Că de când te-ai depărtat
A doina, doina, doina.
Liniștea eu n-o mai știu,
A doina, doina, doina,
Și mi-e sufletul pustiu,
A doina, doina, doina.
Fie-ți dor de maica ta,
A doina, doina, doina,
Că și ea te-o aștepta,
A doina, doina, doina.

Cântecul 8.
Cei trei brazi de la Sinaia,
I-a bătut vântul și ploaia,
I-a bătut, i-a scuturat,
Că neicuța m-a uitat, mai
Și de-atunci eu cânt mereu
Cu mult drag satucul meu, mai
Anii au trecut, nu știi, mai
Eu sunt mândră de copii, mai.

Cântecul 9.
C-am acasă-n grădiniță, mai neicuța
Un bujor și-o garofiță,
Care au crescut îndată,
Lângă mama, lângă tata,
Lângă mama, lângă tata.
Ei îmi luminează fața,
Ca soarele dimineața,
Ca soarele dimineața.
Bine-i să trăiești pe lume,
Cu copiii lângă tine,
Să le-ajute D-zeu,
După ce n-oi mai fi eu, mai.