Bradului la munte-i place
Și nu la loc șes,
Precum omului îi plac
Mândre din ales.
Puiule, ce mi-ai făcut
De nu pot să te mai uit,
Cum să pot, neică, uita
Tinerețea mea?!
Lăsam poarta descuiată,
Lăsăm și dorul la poartă,
Ieșeam seara la izvor
Și cântam cu dor.
C-am iubit în viața mea,
Dar m-am amăgit,
Și-am crezut că iau pe-acela
Care m-a iubit.
Cine m-o fi blestemat
Să stau toată noaptea-n prag,
Să-mi tot aștept dragostea,
Of, inima mea?!
Anii mi s-au scurs de-a rândul
Și-am rămas numai cu gândul,
Ce să fac cu viața mea
Fără neicuța?!.
Brăduțule din coline,
Cine mi te-a rupt
C-am venit din nou la tine
Nu te-am mai găsit?
Norocul m-a părăsit,
Dragostea mi s-a sfârșit,
Cum să fac ca să te uit,
Neică de demult?
Geaba mai răsare luna
Pentru mine e tot una,
Cine mi-a fost mie drag
Nu-mi mai vine-n prag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul și tristețea unei femei care și-a pierdut dragostea și tinerețea. Ea se simte singură și părăsită, amintindu-și cu durere de vremurile trecute și întrebându-se cum va putea uita persoana iubită.