Azi în sat e nuntă mare,
Ginerică-i rupt din soare,
Frumos brad a-mpodobit
Și-nspre mireas-a pornit.
Însoțit de mulți flăcăi,
C-așa-i datina la noi,
Însorit de nunii mari
Și-un taraf de lăutari.
Mireasa în alb l-așteaptă
Cu doi brazi bătuți în poartă,
Toate fetele din sat
Plâng amar că se despart.
Zi, bătrâne lăutare,
Că mă duc să-mi cer iertare
De la părinții din prag
Care m-au crescut cu drag.
Iartă-mă, mamă și tată,
Dacă v-am greșit vreodată,
Că mă duc, vă părăsesc,
După omul ce-l iubesc,
Părăsesc al vostru prag
După omul ce mi-e drag,
Pentru omul ce mi-e drag.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o nuntă tradițională la sat, cu accent pe emoțiile miresei care își părăsește familia. Versurile exprimă bucuria evenimentului, dar și tristețea despărțirii de părinți.
