Am avut și eu o viață
Legată c-un fir de ață
Și necaz din loc în loc,
Arză-l focul de noroc!
C-așa soarta mea lăsată
Nu am noroc și nici soartă,
Că eu de când m-am născut
Necazul l-am cunoscut.
Cât oi călca iarbă verde
În prieteni n-oi mai crede
Că le-am dat tot ce-am avut,
Niciun bine n-am văzut!
Bat-o Dumnezeu de lume
Nu mai are loc de mine,
Tot ce fac eu nu fac bine
Și zice doar rău de mine.
Ce-aveți, voi, dușmani, cu mine
De nu mă vorbiți de bine?
Numai rele și păcate,
Nu le pot trage pe toate!
Dușmănie de n-ar fi
Omu-n tihnă ar trăi,
Dușmănie, dușmănie,
Mai fă loc de oameni vii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă tristețea și dezamăgirea față de viață, soartă și relațiile cu ceilalți. Vorbește despre greutățile întâmpinate, trădarea prietenilor și răutatea dușmanilor, reflectând o perspectivă pesimistă asupra existenței.