Am avut azi-noapte-un vis,
Mamă, și ce mult am plâns
Se făcea că mă strigai
De-acolo de Sus, din Rai,
Se făcea, mamă, în vis
Că în brațe m-ai cuprins
Și de mână alergam,
Și multe vorbe-ți șopteam.
Mai ții minte, măicușoară,
Era într-o primăvară,
Codrul era înfrunzit,
Soarele spre asfințit,
Multe flori ți-am adunat
Și ce mult te-ai bucurat,
La lume mă lăudai
Ce fată bună mai ai?!.
Mamă, știu că mă privești
De Sus, din locuri cerești,
Tu și azi mă ocrotești,
Mamă, cât de bună ești,
Ai făcut tot ce-ai putut,
Mamă, de când m-ai născut,
M-ai purtat pe brațul tău
Și m-ai ferit de la rău.
Refren:
Îmbrăcată-n alb erai
Îmi zâmbeai și mă priveai,
Voiam să nu treacă visul
Să rămân din nou cu plânsul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund al naratorului pentru mama sa, evocând amintiri dintr-un vis în care aceasta o proteja și o iubea. Versurile reflectă sentimente de pierdere, recunoștință și dorința de a retrăi momentele fericite din trecut.