A mai trecut un an din viața mea
Cu primăveri și toamne aurii,
A mai trecut un an din viața mea
Sperând mereu că poate-ai să revii,
Dar așteptarea-i ca un sloi de gheață
Ce sufletu-mi cuprinde-ncetișor
Și-ncep să uit că mi-ai fost drag în viață
C-am fost cuprins odată de-al tău dor.
Îmi chem iubirea, dar ea nu m-aude,
Ai stins-o tu și-acum tânjește iar,
Îmi chem iubirea, dar ea nu mă vede,
Și-o strig plângând cu sufletul hoinar.
A mai trecut un an din viața mea
Cu toamne reci și primăveri fugare,
A mai trecut un an din viața mea,
Iar gândul meu se-nalță către soare,
Lumina lui îmi încălzește firea,
Iar vântu-adie lin prin părul meu
Și florile îmi răscolesc simțirea
De fericire îmi șoptesc mereu.
Îmi chem iubirea și-o aud cum vine,
Cum îmi cuprinde iar al nopții vis,
Îmi chem iubirea și ea îmi răspunde
Să nu ne despărțim c-așa ne-e scris.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a unei iubiri pierdute, dar și asupra speranței și regăsirii. Vorbitorul își cheamă iubirea pierdută, iar spre final o regăsește, primind promisiunea unei iubiri eterne.
