O, iartă-mi, Te rog, Doamne,
O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
îți cer, și-Ți cer într-una să faci Tu voia mea;
Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vrei,
ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai.
Gândindu-mă că, dacă Îți cânt și Te slăvesc,
am drept să-Ți cer într-una să faci tot ce doresc.
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta!
Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru o abordare egoistă a rugăciunii, în care vorbitorul Îl vede pe Dumnezeu ca pe un servitor. Ea caută iertare și își dorește să învețe să se roage cu umilință, dorind ca voia lui Dumnezeu să se împlinească în toate.