Adio,
uită ce-a fost
și nu mă-nvinovăți.
Iar scrisorile arde-le
ca pe un pod.
Fie-ți cale
cutezătoare,
dreaptă
și simplă de tot.
În bezne sau ceață
lumineze-ți în viață
puzderia de stele,
fie ca speranța
la focul tău
să-și încălzească palmele.
Viforniță,
zăpadă, ploi
și sălbaticul urlet al focului
ocrotească-te mereu,
aștepte-te-n calea ta norocul
mai mare decât al meu.
Puternică să fie și minunată
lupta care-n pieptu-ți
se dă acum.
Eu sunt fericit pentru cei care
împreună cu tine
au, poate că,
același drum.
1957
Sensul versurilor
Piesa exprimă o despărțire senină, cu urări de bine pentru viitor. Vorbitorul își ia adio, încurajând cealaltă persoană să meargă mai departe cu curaj și speranță, chiar și în fața greutăților.