Viața amintirilor.
Ce este viața?
O scenă!
Dar visul?
Amintire!
Ce este iubirea?
Suferință!
Dar dreptatea?
Fericire!
Amintirile din viață,
Stau ascunse-n foi de ceață,
Eu mă ascund în umbra lor,
Umbra amintirilor.
Din dreptate și iubire.
Se mai naște-o amintire
Și în visul meu apare,
Scena vieții trecătoare.
Fericită viață ai,
Când iubire știi să dai;
De încerci ca să iubești,
Fericit ai să trăiești!
E și bună,
E și rea,
E și caldă,
E și rece,
Și prin suflet, ea va trece.
Ea e boala tuturor,
Boala îndrăgostiților.
Asta-i boala cea mai grea,
E boală molipsitoare,
E o boală rea,
Poate fi și trecătoare.
E o boală tare dură
De la ea poți da în ură!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții, a amintirilor care ne definesc și a dualității iubirii, care aduce atât fericire, cât și suferință. Explorează ideea că viața este o scenă trecătoare, iar amintirile sunt esența visurilor noastre.