Când eram mic
Și făceam belea
Doar mama era
Cea care mă pedepsea
Deci mă simt vinovat
Doar în fața ei
Căci sunt tot un copil
În fața mamei
Un copil neascultător
Acum pe coridor
O iau spre vorbitor.
Mama nu plânge
Lacrima nu stinge iadu’
Chiar dacă ne desparte
Un geam în acest cadru
Și dacă-l sparg
Oricum vor pune altu’
Deci să nu-i facem
Jocu’ lu’ dracu’
Iubirea ce ți-o port
Înviie orice cadavru
Da la o parte
Orice gust acru.
Tata cum se simte
E mai bine?
Cu atâtea boli pe cap
Și beleaua asta cu mine
Mi-ai scris că m-ai strâns
În brațe în vis
Durerea ta e de nedescris
Băiatu’ tău e-nchis.
Refren:
Mă uit la ea
Încep să îmi aduc aminte
Când îmi spunea
Că voi fi și eu părinte.
Mă uit la ea
Și milioane de cuvinte
N-ar putea
Să îi șteargă lacrima.
Din boxa acuzaților
O văd mama în sală
Cu cearcăne la ochi
De la atâta oboseală
Nu îi fac cu mâna
Ca nu cumva s-o doară
Văzându-mi pe mâini
Acea brățară murdară.
Îmi face semn că mă pupă
Gata să plângă
Să-mi strâng familia
În brațe o secundă
Aș rupe-o la fugă
Dacă n-ar sta la pândă
Acea grupă de gaboiri
Gata să mă rupă.
Îi fac semn că o iubesc
Stai liniștită
Îmi dai forță multă
Și dacă te văd o clipă
Chiar dacă am plecat
Chiar dacă mă întorc
Ca atunci când
Veneam de la joacă.
Zgâriat de sârma ghimpată
Pregătește-mi o lopată
Să îngropăm odată
Această perioadă
Mă întorc credincios
Ca un câine pentru familie
Nu pun botu’ la altă felie de pâine.
Refren
Mă uit la ea
Încep să îmi aduc aminte
Când îmi spunea
Că voi fi și eu părinte.
Mă uit la ea
Și milioane de cuvinte
N-ar putea
Să îi șteargă lacrima.
Am câteva poze
Cu voi în celulă
Și miliarde de imagini
Cu toții împreună
Și trece o săptămână
Zice că a trecut o lună
Și a trecut o lună
Sincer, o vreme bună
Lună după lună
Dar acum privim în urmă
Luăm totu’ ca pe-o glumă
Nu prea bună
Sau ca pe-o experiență
Care ne-a strâns împreună
Ne auzim dimineața
Mama
Noapte bună!
Refren.
Mă uit la ea
Încep să îmi aduc aminte
Când îmi spunea
Că voi fi și eu părinte.
Mă uit la ea
Și milioane de cuvinte
N-ar putea
Să îi șteargă lacrima.
Mă uit la ea
Încep să îmi aduc aminte
Când îmi spunea
Că voi fi și eu părinte.
Mă uit la ea
Și milioane de cuvinte
N-ar putea
Să îi șteargă lacrima.
Sensul versurilor
Un bărbat aflat în închisoare își exprimă regretul și dragostea față de mama sa, care îl vizitează. El reflectă asupra copilăriei și impactului situației sale asupra familiei.
