Muzicanții când s-adună
Aduc cu ei voie bună
Că năravul nu-i lasă
Să meargă devreme-acasă.
Refren:
Toată noaptea pentru alții au cântat
Parte din suflet le-au dat
Dimineața a venit și rândul lor
Să-și facă viața cum vor.
Lacrima de bucurie
Orice muzicant o știe
Atunci când cântec spune
Cântece le-au trăit în lume.
Refren:
Dar și lacrimi ce nu se văd pe obraz
Că în doine au rămas
Nu-s muzicanți să nu le şteargă p-ascuns
Când un necaz i-a ajuns.
Cât au sănătatea-ntreagă
Viața de cântec își leagă
Și după ce-și fac un nume
Pe unde merg lasă urme.
Refren:
Bani și-avere din cântat au adunat
Că noroc soarta le-a dat
Mult aleargă, dar nu zic că-s osteniți
Când văd oameni mulțumiți.
La nopți albe nu mai țin rândul demult
Că printre ani s-au pierdut
De la viață muzicanții-atât-ar vrea
Să poată mereu cânta
Sensul versurilor
Piesa descrie viața muzicanților, cu bucuriile și tristețile ei. Ei dăruiesc emoție prin muzică, aducând bucurie, dar ascunzând și propriile necazuri. În final, tot ce își doresc este să poată continua să cânte.