Copilule cu ochi senini
Tu iarăși vii printre străini
În peștera cu paie reci
Tu iarăși capul ți-l apleci
În peștera cu paie reci
Tu iarăși capul ți-l apleci
Dar azi nici craii nu mai vin
Și nici pastorii să-ți cânte lin
Copilule cu ochi senini
Tu iarăși vii printre străini
Copilule cu ochi senini
Tu iarăși vii printre străini
La ai tăi Iisuse ai venit
Și neștiind nu te-au primit
Iar tu cu suflet plin de dor
Ai plâns mereu de mila lor
Iar tu cu suflet plin de dor
Ai plâns mereu de mila lor
La mii de uși ai așteptat
Dar nimeni nu s-a îndurat
Și ai rămas înger și azi
Copil cu lacrimi pe obraz
Și ai rămas înger și azi
Copil cu lacrimi pe obraz
Bătrân mereu cu același dor
La uși închise cu zăvor
Dar câți ți-ar mai deschide azi
Copil cu lacrimi pe obraz
Dar câți ți-ar mai deschide azi
Copil cu lacrimi pe obraz
Copilule, sărman copil
Curat ca roua de april
De atâta vreme tu petreci
La ușa inimilor reci
De atâta vreme tu petreci
La ușa inimilor reci
Sensul versurilor
Piesa descrie un Iisus copil, respins și neînțeles, care suferă din mila pentru oamenii care nu-l primesc. El rămâne un simbol al purității și al suferinței, așteptând la ușile inimilor reci.