Frunzuliță foi și-o frângă
Lume, lume mi-ai fost dragă
Și din tot sufletul meu
Ți-am cântat și-ți cânt mereu.
Ref:
Lumea bună mă iubește
Lumea rea mă dușmănește
Se ține de capul meu, măi
Și mă vorbește de rău.
Mulți ar vrea ca să mă vadă
Ca pi-un bulgăr de zăpadă
Ce se topește la soare
Când e arșița mai mare
Dar eu nu mă necăjesc
Știu proverbul românesc
Că românul face haz
Chiar cu lacrimi pe obraz.
Ref:
De-ași putea din lumea bună
Să smulg tot ce-i mătrăgulă
Să rog soarele și luna
Să usuce mătrăgula
Ba să-mi trăiască dușmanii
Și eu să le număr anii
Să-mi trăiască să le cânt măi
Să mă vadă fericit
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre acceptarea dualității vieții, cu bune și rele. În ciuda dușmanilor și a greutăților, naratorul alege să fie fericit și să facă haz de necaz, păstrând un spirit optimist.