1. Are taica un băiat,
Ăl mai cuminte din sat
Și mândru și sprintenel,
Nici un flăcău nu-i ca el
Nici în târg, nici în cetate,
Nici în două mii de sate
Nici în târg, nici în Pitești, măi,
Numai unu-n București
2. Are taica un fecior,
Ăl mai mare ajutor, măi
Când apare pe cărare,
Parcă soarele răsare
Și când este primenit,
Parcă-i un măr înflorit
Măr de voinești înflorat, măi,
Băiatul tatii, băiat
3. Are taica un băiat,
Tinerel și ne-însurat, măi
Când iese la hora mare,
Fetele îi dau târcoale
Care ochi ca de scântei,
Părul ca floarea de tei
Și frumos ca un bujor, măi,
Feciorul tatii, fecior.
4. Are taica un vlăstar,
Și ca mâine-i militar, măi
După ce-și face armata,
Băiatul își găsește fata
Fată bună și frumoasă,
S-o ducă tati mireasă
Noră bună și cu stare,
Să facă o nuntă mare
Și-o face nuntă aleasă,
Și-or trăi viața frumoasă
Să aibă taica și nepoți, măi,
Să uite de bătrâneți, măi
Sensul versurilor
Cântecul prezintă un tată mândru de fiul său, descriindu-l ca fiind cel mai bun din sat, chipeș și muncitor. Se anticipează un viitor frumos pentru el, cu o nuntă mare și o familie numeroasă.