Foaie verde, mărgărit,
Rău, Doamne, m-ai tânduit,
Tot pe drum călătorind, (Bis)
Cu purcelu-n traista fript,
Casă am fost necăjit,
Foaie verde leuştean,
Numai pot, cum mai puteam,
Numai muncesc cum munceam,
Numai iubesc cum iubeam,
Dar mândruțe tot mai am,
Și foi ca gheața (Bis)
De-ar ști omul cum e viața,
Zboară ca puiu cu ața,
Ba taică, ba! (Strigat)
(Bis)
Zii și noapte și-ar petrece,
Că nu știe ce să lege,
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia pentru trecut, reflectând asupra efemerității vieții și a pierderilor suferite. Vorbitorul își amintește cu amărăciune de vremurile bune, contrastând prezentul cu trecutul idealizat.