Refren:
Să nu mă, să nu mă, să nu mă, să nu mă lași, să nu mă lași..
C-o să ajung mare borfaș..
Nu plânge, nu plânge, nu plânge că ți-e de-ajuns..
Pentru mine mult ai plâns.. pentru mine mult ai plâns..
.. una, două.. și-alte nouă..
1. La cât sunt de vagabond
Când vin acasă tremur tot
Să nu te supăr mai rău
Nu ies din cuvântul tău, nu ies din cuvântul tău.
BIS 1.
Refren.. Refren….. Refren.. Refren.
.. una, două.. și-alte nouă..
2. Chiar de te supăr mereu
Știi că ești sufletul meu
Eu te supăr, eu te-mpac
Și-n fața ta mereu tac, și-n fața ta mereu tac.
BIS 2.
Refren.. Refren….. Refren.. Refren.
Refren.. Refren….. Refren.. Refren
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui bărbat pentru comportamentul său de vagabond și teama de a-și supăra persoana iubită. El recunoaște că o supără, dar știe că ea este sufletul său și promite să se schimbe, cerșind iertare și exprimându-și dependența emoțională.