Vrei să ai bucurii
De la copii, dar tu nu știi
Că ei stau acasă în probleme
Dar voi ați plecat după avere
Și ei cer și vor cere
Că-s mici și au plăcere
Să se joace cu lucru care greu se face
Ai plecat să aduni multe
Și vrei ca copiii să asculte
Să învețe singuri
Să treacă prin greu de mititei
Și să lupte doar ei
Lăsați acasă cu bunici, vecini
Alții îi lasă pe mâna unor străini
Cu față de aur și mână de spini
Care te fură și tu nu știi.
În lume ați plecat
De copii ați uitat
Ați plecat în lume mare
Și ați uitat de al Moldovei soare
Uitând de țară, nume sau prenume
Și spun că-s glume
Știu că să faci bani nu-i ușor
Dar mai greu să ai un dor
Și în inimă un gol
Ai uitat să speli, să maturi
Și de cei care îți alături.
Ai plecat acolo cu inima frântă
Crezând că tot ce zboară se mănâncă
Însă să știi că totul nu-i așa de ușor
Să lupți cu viața și cu un dor
Ai plecat cu fața înainte
Uitând ce viața îți promite
Zile cu ploi sau însorite
În viață să nu alegi calea mai ușoară
Că pe urmă poți să te doară
Dar fă ceva
Întoarce-te în țara ta
Și stai lângă ai tăi copii
Că numai așa vor avea bucurii
Și mai uită-te la ai tăi părinți
Care stau la fereastră cuminți
Cu fețele de sfinți.
În lume ați plecat
De copii ați uitat
Ați plecat în lume mare
Și ați uitat de al Moldovei soare
Uitând de țară, nume sau prenume
Și spun că-s glume
Știu că să faci bani nu-i ușor
Dar mai greu să ai un dor
Și în inimă un gol
Ai uitat să speli, să maturi
Și de cei care îți alături
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea copiilor abandonați de părinți plecați la muncă în străinătate și regretul părinților care realizează că au pierdut legătura cu familia. Accentul este pus pe importanța familiei și pe sacrificiile făcute în căutarea unei vieți mai bune.