Asta hora-mi place mult,
S-o joc și s-o cânt,
S-o joc și s-o cânt, bădiță!
S-o joc pan’ nu mai pot,
Când o cânt s-asculte toți,
Când o cânt s-asculte toți, bădiță!
Că asta-i hora frumoasă,
De la mama mea de-acasă,
De la mama mea de-acasă, bade!
Demult o juca și ea,
Da’ nu o putea cânta,
Cum o cântă fiica-sa, bădiță!
Că asta-i hora frumoasă,
De la mama mea de-acasă, bade!
Demult o juca și ea,
Da’ nu o putea cânta, bade!
De n-ar fi hora pe lume,
Necazu-n pământ m-ar pune,
Necazu-n pământ m-ar pune, bade!
Da’ la horă-mi fac curaj
Și-uite-așa scap de necaz,
Și-uite-așa scap de necaz, bădiță!
La joc am inima bună,
Când sunt cu tine-mpreună,
Când sunt cu tine-mpreună, bade!
Ma-nvârtești pe sub mână
Și mă strângi pe lângă tine,
De nu mai știu ce-i cu mine!
La joc am inima bună,
Când sunt cu tine-mpreună,
Și mă strângi pe lângă tine,
De nu mai știu ce-i cu mine.
Eu când hora o pornesc,
Poalele-mi vâjâiesc,
Poalele-mi vâjâiesc, bădiță!
De-ar ține hora trei zile,
Nu m-aș mai uita la nimeni,
Nici de mâini, nici de picioare, bade!
La joc am inima bună,
Când sunt cu tine-mpreună,
Când sunt cu tine-mpreună, bade!
Ma-nvârtești pe sub mână
Și mă strângi pe lângă tine,
De nu mai știu ce-i cu mine!
La joc am inima bună,
Când sunt cu tine-mpreună,
Și mă strângi pe lângă tine,
De nu mai știu ce-i cu mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă bucuria de a dansa hora, o tradiție românească, și sentimentele de dragoste și apropiere față de persoana iubită în timpul dansului. Hora este văzută ca o modalitate de a scăpa de necazuri și de a te bucura de viață.