Strofa 1:
Cine-o pus cârciuma-n drum
Ăla n-o fost om nebun mai
Cine-o pus cârciuma-n drum
Ăla n-o fost om nebun.
Ref:
Ăla o fost om cu minte
Cine-o intra-n ea să cânte
Și-i necazu’ să și-l uite
Mai dorule mai
Ăla o fost cu dor greu
Și-o cântat cum cânt și ieu
Și-o cântat cum cânt și ieu
Mai dorule mai.
Strofa 2:
Cine-o pornit dragostea
Slabă minte-o mai avea
Dragostea-i mare foc
Și nu scapi de ea deloc.
Ref:
Ea nu are legământ
Și te bagă în mormânt
Și te bagă în mormânt
Mai dorule mai
Că doru’ și dragostea
Au înnebunit lumea
Au înnebunit lumea
Mai dorule mai.
Strofa 3:
La crâșma din poieniță
Vinu-i bun ocaua-i mică
La crâșma din poieniță
Vinu-i bun ocaua-i mică.
Ref:
Crâșmărița-i frumușică
Înaltă și ocheșică
Să-i dea neica o guriță
Mai dorule mai
Guriță și-o floricică
Să-i toarne vin în ulcicică
Să-i toarne vin în ulcicică
Mai dorule mai.
Strofa 4:
Cine-o pus cârciuma-n drum
Ăla n-o fost om nebun mai
Cine-o pus cârciuma-n drum
Ăla n-o fost om nebun.
Ref:
Ăla o fost om cu minte
Cine-o intra-n ea să cânte
Și-i necazu’ să și-l uite
Mai dorule mai
Ăla o fost cu dor greu
Și-o cântat cum cânt și ieu
Și-o cântat cum cânt și ieu
Mai dorule mai
Sensul versurilor
Cântecul explorează ideea de a găsi alinare în cârciumă, unde oamenii își pot uita necazurile prin cântec și băutură. Dragostea este prezentată ca o forță puternică și uneori distructivă, iar cârciuma devine un refugiu pentru cei cu "dor greu".