Vorbește lumea din sat
De ce nu te-nsori,
Voia lumii să n-o faci,
N-ai să mori de dor,
Spune-i că te-nsori o dată
Cu o tinerică fată,
Cu o mândră frumușea
De la Craiova.
Mai ții minte-acum un an
Când veneai la mine,
Treceai Jiul fluierând,
Dar ne era bine,
Vorbea lumea ce vorbea,
Tu erai dragostea mea,
Și acum spun tot așa
S-audă lumea.
Neic-al meu din Severin
De vii după mine
O să punem zi de nuntă
Și-o să fie bine,
Cu flăcăi și fete multe
Să se joace hora-n curte,
Să se ducă pomina
Pân’ la Craiova.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a sfida convențiile sociale și de a urma dragostea, amintindu-și de o relație trecută și planificând un viitor împreună, în ciuda bârfei din sat. Refrenul subliniază importanța dragostei adevărate și dorința de a împărtăși fericirea cu întreaga comunitate.