Tu, măicuță, tu cu grijă m-ai crescut,
Două mâini de mamă n-au pereche-n lume,
Nu sunt vorbe să adun și să pot spune
Și atunci le strâng cu drag și le sărut,
La somnul meu nopți după nopți tu ai vegheat
Cântând ușor cu-a inimii lăută,
Ți-a apărut la ochi întâia cută,
Dar surâdeai când gânguream
Și îmi cântai.
Șirul anilor îmi spun că-mbătrânești,
Dar eu vremea n-o ascult că poate minte,
Ești la fel în ochii mei ca mai ‘nainte,
Pentru mine nu te schimbi, nu-mbătrânești,
La tâmple fire de argint te-mpodobesc,
Dar uneori eu cred că mi se pare,
Măicuța mea, îmbătrânește oare,
Oricum ar fi, tu ești a mea
Și-ți cânt așa.
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus mamei, exprimând recunoștința pentru grija și dragostea necondiționată oferite de-a lungul vieții. Vorbitorul își exprimă admirația eternă și afecțiunea profundă pentru mama sa, indiferent de trecerea timpului.