Când oi zice trei migdale,
Drum la deal și drum la vale,
Se luă lumea de mirare
Că-s fudul și mă țin mare,
Cum să nu mă țin fudul
C-am iubit ce-a fost mai bun,
Dar la lume tot nu spun.
Când te prinde dragostea
Te scoală din pat noaptea,
Bați întruna ulița
Până te-aude mândra,
Te faci c-o întrebi ceva,
Dar îi ceri și gurița
Ca să poți dormi noaptea.
Oftează, mândră, oftează,
Toată lumea să te vază,
Să te vază și să te crează
C-ai fost neichii amurează,
Amurează de demult,
N-am inimă să te uit
Că prea mult te-am mai iubit,
De te uită inima,
Te pomenește gura
Că ea ți-a fost patima.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente de dragoste profundă și nostalgie pentru o relație trecută. Vorbitorul își amintește cu drag de persoana iubită și de momentele petrecute împreună, recunoscând impactul puternic pe care aceasta l-a avut asupra sa.