Scoate calul, pune șaua,
Că mi-e dor,
Pân’ la dragul meu în poartă
Vreau să zbor,
Năzdrăvan îmi este murgul,
Fraților, vă jur,
Că iubirea mea îi puse
Aripi de vultur.
Și-am s-ajung într-o suflare
La iubirea mea,
Nu știu ce-o să zică lumea,
Zică orice-o vrea,
Inima-mi stă pe jăratec,
Vreau s-o potolesc,
Fug la badea-al meu cu dorul
Să-i spun că-l iubesc.
Vreau ca lumea să-nțeleagă,
Câți m-or întâlni,
Că noi doi o viață-ntreagă
Ne vom îndrăgi,
Umpleți, fraților, pahare
Cu vin sau pelin,
Pentru dragostea mea mare
Vreau cu voi să-nchin.
Scoate calul, pune șaua,
Că mi-e dor,
Pân’ la dragul meu în poartă
Vreau să zbor,
Sară-n urma mea potcoave
Și scântei șirag,
M-or opri din goană
Numai brațul cui mi-e drag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința arzătoare de a ajunge la persoana iubită, depășind orice obstacol. Este o declarație de dragoste pasională și hotărâtă, celebrată cu prietenii.