Trei foi late, trei foi late,
S-a schimbat lumea la toate,
Și la vorbă, și la fapte,
La dragoste nu se poate,
De s-ar opri apele
N-ar schimba dragostile.
Când te-nveți cu dragostea
Nu te mai desparți de ea,
Nu ai poftă de mâncare
Și nici tihnă la culcare,
Te apucă zorile,
Pe toate cărările.
Dragostea e floare rară
Înflorește-n primăvară,
Ea nu crește pe răzor,
Nu-i în văzul tuturor,
Îți dă foc la inimioară,
Te scoate noaptea pe-afară,
Nu m-aș despărți de tine,
Dragoste, rămâi cu mine!.
Refren:
Of, of, am trăit, neică,
Dar nesătul de iubit!
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că, deși lumea se schimbă în multe aspecte, dragostea rămâne o constantă. Vorbește despre intensitatea și dorul asociate cu dragostea, subliniind că odată ce te îndrăgostești, nu te mai poți despărți de acest sentiment.