Foaie verde maghiran,
Pupă-ți-aș coama, Bălan,
Eu tânără când eram,
Când eram în vremea mea
Șapte flăcăi mă iubea,
Șapte flăcăi mă iubea,
Dar acuma ce-oi avea?.
Când eram în vremea mea
Zburam ca o turturea
Să-i dau lui neica gura,
Și zburam din creangă-n creangă,
Nimeni n-avea ce să-mi facă,
Dar acuma ce-oi avea,
Nu-l mai găsesc pe neica.
Și când mă lăsai din zbor
Să beau apă din izvor
Mă trezii c-un lățișor,
Mă trezii c-un lățișor
Făcut din fire de păr
Și mă prinse de picior,
De picior și după cap,
Nu știu, Doamne, cum să scap,
Dar cine fu vânătorul:
Neiculiț-al meu cu dorul.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia unei femei pentru tinerețe și dragostea pierdută. Ea își amintește cu dor de vremurile când era curtată și de libertatea pe care o avea, comparându-se cu o turturea. Acum, se simte prinsă și își caută iubitul pierdut.