Trei lămâi și trei migdale,
Ce se-ntâmplă, frățioare,
Parc-o ia lumea la vale,
O văd și pe maica mare
Vorbește cu daica Floare
Că lumea sare ca arsă
Parc-ar veni vreo pedeapsă.
Fata mamii, dragă fată
Cu tinerețe curată,
Să m-asculți ca altădată,
A sosit ziua cea mare
Ne-adunăm cu mic cu mare,
Că așa nu se mai poate,
Maică, ne urâm de moarte.
Tinerețe, fii-nțeleaptă,
Fă din vorbă faptă dreaptă
Să-ți zâmbească lumea toată,
Lasă-ncolo relele
Și adună-ți mințile,
Că înțelepciunea vieții
Stă și-n anii tinereții,
Niciodată nu e bine
Să nu vezi ce-i lângă tine,
Tinerețe-ascultă bine
Nu-ți fă viața mărăcine.
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn către tineri să fie înțelepți și să învețe din experiența vieții, evitând greșelile și ascultând sfaturile celor mai în vârstă. Subliniază importanța faptelor drepte și a înțelepciunii pentru o viață împlinită.