Omule, nu-ți pierde firea,
Știi ce-i viața, ce-i iubirea,
Ai trăit și despărțirea,
Ai gustat și fericirea,
Tu pe toate le petreci,
Ia să-mi spui cu ce te-alegi,
Cu speranță de mai bine
Le ții toate lângă tine.
Legea vieții e făcută
Să fie de om trăită,
Nu e scrisă cum vrea omul,
Ci cum vrea Mântuitorul,
De-ți dă bune, de-ți dă rele,
Trebuie să treci prin ele,
Dușmanul te dușmănește,
Dumnezeu te miluiește.
Viața are haine multe,
Poate de mulți nevăzute,
Nevăzute, nepurtate
Că mulți o roagă pe Moarte
Să vie să-i ușureze,
P-ăi rămași să-i întristeze,
Dar viața-i o luptă mare
Stropită cu sărbătoare.
Bea, omule, și petrece
Că nu știi viața cum trece,
Trăiește-o cum vrea și ea,
Nu-ți mai fă inimă rea,
Astăzi ești de omenie,
Mâine poate cine știe,
Ești o floare ofilită
Și de vânturi risipită.
Sensul versurilor
Piesa încurajează la optimism și acceptarea vieții cu bune și rele, subliniind importanța credinței și a trăirii în prezent. Viața este prezentată ca o luptă, dar și ca o sărbătoare, îndemnând la petrecere și omenie.