Neică, de când ai plecat
Basma albă n-am purtat,
Nici la horă n-am jucat,
Nici cu fetele n-am stat,
Eu la horă n-am jucat,
Tot mereu te-am așteptat.
Neicuță, de când te-ai dus
Flori în păr nu mi-am mai pus,
Am pus numai în grădină
O tufiță de sulfină,
Când vine dor de tine
Mă pitul neică-n sulfine.
Neicuță, de-atâta dor
A secat apa-n izvor,
De nu vii o săptămână
Seacă apa și-n fântână,
De nu vii un an jumate
Seacă pâraiele toate.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul profund al unei femei după plecarea persoanei iubite. Absența lui o afectează profund, simbolizată prin renunțarea la bucuriile simple și chiar prin secarea izvoarelor, un simbol al vieții și al emoțiilor.