Mi-aduc aminte odată
Că stăteam seara la poartă,
Dar acum m-am măritat
Și neicuța s-a-nsurat,
Arunc apa în grădină
Ca să-mi fac drum la fântână,
Așa cum făceam odată
Când eram la mama fată.
Vin, măicuță, pe la voi
Miercuri seara înspre joi,
Tu să legi câinele bine
Ca să nu sară la mine
Că n-am fost demult pe-acasă
Și poa’ să nu mă cunoască,
C-așa e la fată dat
Să se despartă de sat.
Neicuță, când oi veni
Multă vreme-oi zăbovi
Să văd locul de-altădată
Când ieșeam seara la poartă,
Ce n-aș da să mai stau iară
Sub teiul din ulicioară,
Stam la neica pe genunche,
Cu ce drag mi-aduc aminte!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia unei femei pentru trecutul ei, pentru viața de fată la casa părintească și pentru momentele petrecute alături de persoanele dragi. Ea își amintește cu drag de acele vremuri și resimte durerea despărțirii de sat și de familie.