Foaie verde trei sulfine,
M-am gândit, neicuță, bine
Să fii și tu lângă mine,
S-o ducem amândoi bine,
Măi neicuț-al meu!.
Să te fac de-o suveicuță
Să te dau printre firuțe,
Să dau din mâini în mâini
Și zile, și săptămâni,
Măi neicuț-al meu!.
Să te port din mână-n mână
Ca ciutura la fântână,
Să te țiu la inimioară
Că dorul tău mă doboară,
Măi neicuț-al meu!.
Până nu mi te zăresc
Nu pot să mă odihnesc
Că-mi e gândul tot la tine
Să-mi spui, neică, vorbe bune,
Măi neicuț-al meu,
Să-mpreunăm dragostea
Să nu știe nimenea,
Măi neicuț-al meu!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința profundă a unei persoane de a fi alături de persoana iubită. Versurile descriu metaforic modul în care aceasta vrea să-l aibă aproape, protejat și iubit, simțind că dorul o copleșește până când îl va revedea.