Lasă-ne, Doamne, părinții
Că Tu ai în Ceruri sfinții,
Ai și îngerii cuminți,
Noi avem numai părinți,
Tu ai soare, ai și lună,
Ai întruna vreme bună,
Ai Cerul brodat cu stele,
Noi pe pământ zile grele.
Lasă-i, Doamne, să trăiască,
De rele să ne ferească,
Pentru mine, Doamne Sfânt,
Ei sunt totul pe pământ,
Viața nu-i atât de grea
Cu părinți alăturea,
Și de-ar merge în toiag
Tot ne-ar ajuta cu drag.
Cu un singur colț de pâine
Ar duce-o de azi pe mâine
Și-ar trudi din zori în noapte
Numai s-avem noi de toate,
Unii trec ușor prin viață,
Eu nu pot să-i mai fac față,
Strig la mama, nu m-aude,
Nici tata nu-mi mai răspunde.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul și importanța părinților, recunoștința pentru sacrificiile lor și dificultățile vieții fără sprijinul lor. Este o rugăciune către Dumnezeu pentru a-i proteja pe părinți și o mărturie a rolului esențial pe care îl au în viața naratorului.