Foaie verde, fir mohor,
Joacă hora prin obor,
Joacă socrul înfocat
Că băiatul și-a-nsurat,
Soacra mică plânge-n prag
Că fata și-a măritat.
Drag mi-e drag și-mi pare bine
Cu copiii lângă mine,
Stau în loc și mă gândesc,
Inima mi-o răcoresc:
Copiii mi i-am crescut,
Am făcut din puțin mult.
Scoate, socrule, un dar
Să-ți mai cânte-un lăutar,
Dar acum ce ți-oi cânta
Ți-o mângâia inima,
E cântec de când lumea
Să-l asculte și soacra.
Soacră mare, soacră mare,
Ai o noră ca o floare,
Ai grijă să nu fii rea
Că și tu ai fost ca ea,
Ți-a crezut și soacra ta
Că te-a văzut tinerea,
Grija mereu ți-a purtat,
Ce n-ai știut te-a-nvățat.
Sensul versurilor
Cântecul descrie atmosfera de bucurie de la o nuntă tradițională, cu accent pe rolul socrilor și pe importanța familiei. Versurile transmit un mesaj de apreciere a tradițiilor și de celebrare a uniunii dintre tineri.