Când oi zice foi de tei,
Ia priviți, flăcăii mei,
Și voi, fete-mbujorate,
Ascultați și voi cu toate:
Ca mâine vă măritați,
Voi, flăcăi, vă însurați
Și de la părinți plecați!.
Plânge mama, plânge tata
Ca astăzi le pleacă fata,
Și de le pleacă băiatul
Ei plâng de-i află tot satul,
Bucurați-vă de ei,
Nu mai plângeți, frații mei,
Că și voi ați fost ca ei!.
Azi în sat e nuntă mare
Și mireasa-i ca o floare,
Floare mândră-mbobocită,
De ginerică iubită,
Fetițo, un măritat
Nu e haină de schimbat,
Să ții bine ce-ai luat,
Fecioraș, te-ai însurat,
Nu mai pleca noaptea-n sat
După guri de sărutat!
Sensul versurilor
Cântecul descrie emoțiile unei nunți tradiționale, atât bucuria evenimentului, cât și tristețea despărțirii de părinți. Oferă sfaturi tinerilor căsătoriți despre importanța angajamentului și fidelității.