Ia-mă-n brațe, dorule,
Să mă treci câmpiile,
Dealurile, văile,
Apele, pădurile,
Trece-mă Oltul și-Oltețul
Să-mi mai văd și eu județul.
Să ajung într-un târziu
Între Dunăre și Jiu,
Până-n satul meu s-ajung
Maica la piept să mi-o strâng,
Să-i sărut chipul iubit,
Să-i mângâi părul albit.
Să stau cu oltenii mei
Să schimb o vorbă cu ei
Despre ce e nou sub soare,
Satul meu mândru și mare,
Să mă duci, dorule, duci
Prin livezi de meri și nuci!
Hai în vii de soi ales
Toamna când e la cules,
Că niciunde nu-i mai bine
Ca toamna în sat la mine
Când se culeg viile
Și pornesc iar nunțile,
Munca noastră oltenească
Cine-o face să trăiască,
La nuntă să ne poftească.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și de locurile natale. Călătoria simbolică prin peisajele Olteniei culminează cu reîntâlnirea cu mama și cu bucuria de a participa la viața satului, mai ales la nunțile tradiționale.