Frunză verde ca năutul,
Frumușel mai cântă cucul,
Pe mine mă bate gândul
Să las lunca, să iau câmpul,
Să-mi iau cămașă ca fulgul
Să dau ocol la tot câmpul
Să vedem cum mai e timpul,
Lume, lume, lume, soră lume, lumea mea!.
Timpu-i bun, toate merg bine,
Mi-aș dori să mai am zile
Să am un băiat pe lume
Ca să se cunoască bine,
C-am fost și eu om pe lume,
Averea mea cui rămâne,
Lume, lume, lume, soră lume, lumea mea!.
De-o rămâne la vreo fată
În viață s-aibă răsplată,
Mi-o da câte-o turtă caldă
Și câte-o cană cu apă,
Strigă mamă, strigă tată,
Nu m-o uita niciodată,
Lume, lume, lume, soră lume, lumea mea!.
Nu m-aș pierde niciodată
Să-mi văd casa terminată
Și fetița măritată
De gura lumii scăpată,
Și băiatul însurat,
La lume să dau de cap,
Lume, lume, lume, soră lume, lumea mea!.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a trăi o viață împlinită, cu copii realizați și casa terminată. Vorbește despre importanța familiei și a amintirii lăsate în urmă, reflectând asupra efemerității vieții și a valorilor durabile.