Frunzuliță fir lalea,
Frumoasă-i tinerețea,
De te ții mereu de ea
Necazuri n-oi mai avea,
Tinerețea, bat-o vina,
Numai ea e cu pricina.
Frunzuliță siminoc,
Tinerețe, stai pe loc,
Odihnește lângă mine
Să trăiesc și eu mai bine,
Tinerețea, dragostea,
Eu mă-mpac bine cu ea.
Omul cât e tinerel
Dorul stă pe lângă el,
Dorul și cu dragostea
Ele țin tinerețea,
Trece azi și trece mâine
Dorul fuge de la tine.
Frunză verde siminoc,
Tinerețe, stai pe loc,
Tu, nebuno, mi-ai plecat,
Dar cu dor greu m-ai lăsat,
Omul când îmbătrânește
Tinerețea-l părăsește,
Își găsește alt locșor,
Lasă omul bătrânior.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă nostalgia pentru tinerețe și regretul pierderii ei. Vorbește despre cum tinerețea este legată de dor și dragoste, și cum odată cu îmbătrânirea, aceasta dispare, lăsând omul singur.