Fir-ai al naibii de dor,
Am crezut că ești ușor,
Dorule, câine turbat,
Tu de mine te-ai legat,
Mă ții seara pe la gard
Până trece neica-n sat,
Dar tare m-am păcălit,
Dorule, când te-am primit,
Te băgai în sân la mine,
Te-ncălzești și te simți bine,
Vii ușor de la neica,
Dar mie-mi iei liniștea.
Mă rog, dorule, de tine
Adu-l pe neica la mine
Că-n poartă când te-am primit
Eu ție m-am spovedit:
Când îi aud fluieratul
Pe mine mă ia oftatul.
Cine ți-a dat nume, dor,
Cum o mai dormi ușor,
Cine-a zis că doru-i bun
Să umble pe drum nebun,
Inimioară cu dor mult,
Nu gândi la ce-a trecut,
Tu gândește la ce vine
Că poate ți-o fi mai bine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul profund de dor și singurătate resimțit de o persoană îndrăgostită. Dorul este personificat ca un câine turbat care aduce amintiri și neliniște, în timp ce speranța unei viitoare reîntâlniri persistă.