Din bucata mea de pâine
Am crescut un om și-un câine
Omul azi m-a părăsit
S-a dus și n-a mai venit
Câinele mă recunoaște
Omul nu mă mai cunoaște.
Doar câinele mi-a rămas, mai
Mă apără de necaz, mai
Nu doarme zi și nici noapte
Mă păzește cu dreptate
Îl bat și îl dau afară
Sare gardul, vine iară.
Omul e și dușmănos, mai
Chiar de vorbește frumos, mai
Te vorbește-n față bine
Și-n spate lovește-n tine
Ce ai omule cu mine
Nu-ți fac nici o stricăciune.
Când am bani și o duc bine
Toată lumea e cu mine
De n-am bani și o duc rău
Nici cel neam nu-i neamul meu
Și atunci te-ntreb pe tine
Care-i om și care-i câine
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea față de oameni, care se îndepărtează la greu și trădează, spre deosebire de loialitatea necondiționată a unui câine. Se explorează ipocrizia umană și superficialitatea relațiilor bazate pe interes.