Lele, verde, trei migdale,
– Coboară, țață, pe vale,
Coboară, țață, pe vale,
C-a făcut mazărea floare,
Hai, Leano, s-o arăcim
Și-amândoi să ne iubim!
– Iubește, neică, iubește,
De lume nu te ferește,
Până ești în tinerețe
Dragostea să te răsfețe,
Tinerețea-i mândră floare,
Dar e tare trecătoare.
Trec pe linie, mă duc,
Fete mari, neveste-mi zic,
Fete mari, neveste-mi zic
Să te prindă ibovnic,
Eu le spui că ești prea mic,
Eu le spui că ești prea mic,
Să te lase să mai crești
Că pe toate le iubești,
Și tânără, și bătrână,
Le faci de se țin de mână,
Și se-ntreabă fiecare
De ai vreo dragoste mare.
Foaie verde matotstat,
– Nu vreau să mor împărat,
Nu vreau să mor împărat,
Vreau să mor amorezat
De-o femeie cu bărbat
De-aici de la noi din sat.
Ce-am iubit a fost un vis,
Parcă nici nu l-am atins,
Așa le-am uitat pe toate
Parc-au fost vise de noapte,
Mai dă-mi, Doamne, visele,
Ălea tinerelele.
Sensul versurilor
Cântecul vorbește despre dragoste și tinerețe, îndemnând la trăirea intensă a sentimentelor. Naratorul își exprimă dorința de a iubi și de a se bucura de viață, amintindu-și de iubirile trecute ca de niște vise.