Frunză verde siminic,
Ce n-aș da să fiu iar mic,
Mama-n poală mă ținea
Și pe păr mă mângâia,
Dar cine să-ntoarcă anii
Să fiu iar copilul mamii?!
Te uiți la copilul mic,
E mic, nu știe nimic,
Parcă ieri erai la fel
Dragul mamii băiețel
Sau draga mamii fetiță,
Floricea din poieniță.
Mama lacrima-ți ștergea,
Pe obraz te mângâia
Și-ți spunea: „Copilul meu,
Fără tine mi-ar fi greu!”
Tu atunci nu-nțelegeai
Câtă bucurie-i dai.
Când ești mic vrei să fii mare,
Bucuria capăt n-are,
Dar când intri-n viață bine
Vin și grijile cu tine,
Bătrânețea-și face loc,
Intri pentru viață-n foc,
Parcă ieri săreai prin vie,
Unde ești, copilărie?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru copilărie și dragostea maternă. Evocă amintiri dulci și inocente, contrastând cu grijile și greutățile vieții adulte.