Ionela Prodan – Ce I-a Fost Dat Omului

Frunzuliță-a bobului,
Ce i-a fost dat omului:
Să aibă copii să-i crească,
Toată viața să muncească,
Să le strângă, să le dea
Să nu cunoască lipsa,
Lume, lume, soră lume, lumea mea!.
Ce e omul pe pământ:
Floricea dusă de vânt,
Dar trăiește fericit
De-are copii de crescut,
Lor le strânge ca furnica,
De moare nu ia nimica,
Lume, lume, soră lume, lumea mea!.
Voi, voi, voi, copiii mei,
Mai vorbiți-vă și voi
S-aveți grijă și de noi
Cum am avut noi de voi,
Am muncit cu zi și noapte
S-aveți în casă de toate,
Lume, lume, soră lume, lumea mea!.
Ai viața ca o grădină
Când îți vezi căsuța plină,
Când îți vezi căsuța plină
De copii și de lumină,
Când ești obosit din greu
Ei se strâng în jurul tău,
Lume, lume, soră lume, lumea mea!
Când îi vezi că stau la masă
De necazuri nu-ți mai pasă,
Lume, lume, soră lume, lumea mea!