Bat-o dragostea să-l bată
P-ăl de-a pus lampa la poartă,
Veneai, neică, câteodată
Nu te vedea lumea toată.
Cine-n dragoste nu crede
N-ar mai călca iarbă verde,
Să calce pământ iscat
Să creadă că ne-am lăsat.
Gura lumii de n-ar fi
Eu în cale ți-aș ieși,
Aș veni pe cer cu lună
C-atunci dragostea-i mai bună.
Am ruga-o-ncetișor
Să se bage dup-un nor
Să nu ne vadă lumea
Că ne strică dragostea.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorința de a trăi o dragoste liberă, neîngrădită de judecata lumii. Se vorbește despre întâlniri secrete și despre cum gura lumii poate strica o relație.